Hilariopolis

Hilariopolis-Mica Wiena-Wiena

Februarie o luna scurta dar plina de evenimente si iubire. In alte vremuri sfarsitul de an si trecerea in noul an sarbatorit  cu mare fast. In ajun de ,, dragobete” am dat intamplator peste o caseta uitata intr-un colt al casei.Am deschis caseta si am prins in nari un parfum ce purta patina timpului.

Caseta a apartinut strabunicilor si a fost primita cu ocazia unei deplasari la Wiena. Iubire mare trebuie sa fi fost din moment ce au mers pana la Wiena sa marcheze dragostea lor la Ball der Stadt 1911 Wiena-capitala valsului si al carnavalului.

Ball derStadt a avut loc prima data in februarie 1890 la Wiena City Hall. Pentru acest eveniment a scris Johan Strauss celebra Rathaus Ball Tanze(op. 438) si Carl Michael Ziehrer-valsul Wienez (op419) Wiener Burger Walzer.

Caseta amintire de bal, comandata de municipalitatea Wienei, continea programul balului si era conferita  tinerelor fete ce isi faceau intrarea in societate. Modelul casetei pentru anul 1911 a fost realizat de Wlhelm Melzer-furnizorul Curtii Imperiale. In ianuarie-februarie-martie la Wiena au loc peste 450 de baluri. Capitala valsului sarbatoreste in fiecare an Carnavalul. Aproape toate meseriile sunt prezente in titlul unui bal: Balul Crucii Rosii,(deschide sezonul)Balul de revelion, Balul Vanatorilor,Balul Medicilor,Balul Juristilor,Balul Cafegiilor,Balul Bomboanelor …..Drumul tinerilor indragostiti a trecut prin Mica Wiena (Timisoara). Aici au poposit si au facut acomodarea cu orasul valsului si al luxului imperial. Timisoara isi merita titlul de Mica Wiena datorita vietii culturale infloritoare in acea vreme, a vestigiilor istorice si a cladirilor monumentale ce se construiau.

Incuvintarea de participare la bal a fost primita la Castelul Huniade in Sala Cavalerilor. Au fost gazduiti in Fabricul German si au mancat mere dulci din Hauptplatz(Piata Traian) S-au plimbat pe corso  sub lampioanele iluminate electric si au admirat palatele care delimiteaza bulevardul generos: Palatul Weiss,Palatul Lloyd si Palatul Neuhausz,Palatul Merbl, Palatul Danerbach,Palatul Hilt,Palatul Szechenyi (in constructie atunci)

Acum cand scriu aceste randuri am pasit in martie. Profit si urez Fetelor si Doamnelor, o primavara frumoasa.

Iulia Hasdeu-o cometa stinsa la 19 ani.Un om rar care inca lumineaza cerul Romaniei. Am sa va prezint ultima mea intalnire cu geniul Iuliei Hasdeu. Va las pe voi sa descifrati misterul ce emana din spiritul primei romance ce a absolvit Sorbona. Imagini din Hilariopolis si Campina. Versuri traduse din franceza de:Ciprian Doicescu,Victoria Ana Tausan si Monica Pillat

Moartea

Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,

Că ea este lumină puternică şi caldă,

Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă –

Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.

Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume

Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;

Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,

Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte.

Evantaiul

E-o mică jucărie din veacul cu marchize,

Cu aur şi agate mânerul e-ncrustat;

Paleta-i de mătase cu linii delicate

Pe sâni de alabastru, frumoşi, a tresăltat

………………………………………

Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,

Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!

De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,

În buduarul plin de marchize şi-a lor lume.

Pe malul lacului Geneva

Tu lac întinzi năframe vii de ape,

Argintul undei pe nomad opal,

Culorile par moi, miresmele pe-aproape

Plutesc înspre cabane peste val.

Din soare stins se cerne prund de aur

Pe lac, în somn talaze dezmierdate,

Curând amurgul cade peste plaur

Şi-aprinde ape mov împurpurate.

Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre

Fantome-nfricoşate par în noapte.

Tăcere. Din cascade-voci de umbre,

Şi apele-n cădere sună şoapte.

Atunci să vezi minunile fluide

Cum scapără, se-aprind şi flacăra e val,

Jeratic dogorind văpăile lichide,

Pe focul stins al zilei, în licăriri pe mal.

Leman albastru, cerului oglindă,

Vioi azur de Orient. – Simte-un fior

La măreţia-ţi cele ce te colindă

Posomorât eşti, aprig şi totuşi zâmbitor!

Nici marea n-are valuri de poveste,

Nici munţi în jur mai falnici decât tine

De pază stau înaltele lor creste

Cu mândre frunţi spre zările-lumine.

O de-aş rămâne pe-al tău mal

S-aud cum plânge apa jalea lin,

Şi cum se tânguie în unde blândul val

Să fiu aici mereu, să mor senin!

Dar nu, eu voi pleca, iubite ape

La revedere – poate niciodată,

De-ntâia mea iubire cât de aproape

Va fi de voi – pe valuri legănată.

Zile de nelinişte

Sunt tânără şi viaţa îmi e atât de dragă;

Privind însă pe morţi, ceva de ei mă leagă,

Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.

Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,

Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,

Şi în mocnirea vieţii eu nu te urăsc, soare!

…………………………………………

Unui copil ca mine, – o, cine poate crede? –

Că sufletu-i linţoliu, chiar dacă nu se vede,

Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,

Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,

C-aşteaptă-n nerăbdare durerea-şi potoli

C-un dor respins de cer!

O, Doamne!

O, Doamne! Cer iertare, aş vrea acum să mor!

N-am şaisprezece ani! Dar viaţa mea-i amară,

Şi inima mi-e tristă, speranţele nu cobor

Şi fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!

Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,

Şi lacrimile au un farmec ne-ntrecut…

Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,

Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.

Fluturele

În cer albăstriu

Zboru-i e zglobiu

Fluture de aur

Fluture ceresc

Ce mult îl iubesc

Chiar de nu e faur!

Aripi argintii

Îi dau raze vii

Zboară spre hotar;

Formă luminoasă

Trece bucuroasă

Şi scânteie iar.

A fi iubită

Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte…

Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;

Prin versurile sale ne stă mereu în minte

Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.

Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.

De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,

Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa…

Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.

Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta

Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.

El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;

De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!

Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!

Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!

Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.

Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…

Himera

De este-n lume-adevărat

Că-ndrăgostiţii au aflat

În germinal sau în brumar

Avântul altfel nesperat

E că-n himeră-şi fac hotar.

Şi pacea serii de-o iubesc

Cu umbrele ce amăgesc

Natura chiar – augusta mamă

E că-n visare se voiesc

Şi de himeră nu au teamă.

La ce cugetai?

Când pe cărţi de rugăciune, genele ţi le plecai,

Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?

Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai

Al meu nume, câteodata, aşa dulce îl găseai?

Eu ceream la cer – când vântul steagurile flutura –

Ca să binecuvinteze lupta şi izbânda mea;

Şi pe când gornistu-ntruna, marşuri de război suna,

Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.

Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,

Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,

Alergam după al slavei, zgomotos şi lung alai;

Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n faţă am privit,

Jupuită, numai oase şi cu chip îngălbenit.

Nu cumva atuncea iarăşi, tot la mine cugetai?

Ei râd de vise-amăgitoare

Şi nu se tem că omul moare

Că-n timpul lui Homer mai speră…

Sunt singuri fericiţi sub soare:

Că fericirea – e-o himeră.

La ce cugetai?

Când pe cărţi de rugăciune, genele ţi le plecai,

Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?

Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai

Al meu nume, câteodata, aşa dulce îl găseai?

Eu ceream la cer – când vântul steagurile flutura –

Ca să binecuvinteze lupta şi izbânda mea;

Şi pe când gornistu-ntruna, marşuri de război suna,

Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.

Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,

Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,

Alergam după al slavei, zgomotos şi lung alai;

Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n faţă am privit,

Jupuită, numai oase şi cu chip îngălbenit.

Nu cumva atuncea iarăşi, tot la mine cugetai?

Unei file

Sărmana filă-n care aştern

A gândului comoară

Nu ştii câte dureri se cern

Când vin spre tine iară.

Ca lumea, rece mă priveşti

Mă vezi surâzătoare

Dar rana cum s-o potoleşti

Când inima te doare?

Sunt rele care nu se scriu

Şi nu se spun în şoapte,

În ele chinu-i tot mai viu

Şi sufletul e-o noapte.

Poţi să mă plângi hârtie deci

Că muta mărturie;

Ce grea amărăciune

Să râzi, când plânsu-nvie!

Nu-ndrăznesc

De m-ai asculta vreodată

aş voi ca să-ţi vorbesc

tu m-asculţi… cu toate-acestea

n-am putere să-ndrăznesc

eşti prea bună, eşti prea dulce

însă fără voia mea

ca şi-o pasăre pe cracă

tremur înaintea ta.

Am a-ţi spune multe lucruri

nu pot însă… mă-nfior

căci pe buze-ţi văd un zâmbet

rece, batjocoritor

gura ta e ca o roză

tu în râs mă vei lua

nu-ndrăznesc să ridic ochii

nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină

ochiu-ţi e impunător

pentru ce te-admir într-una

înţelegi tu prea uşor.

De mi-ai fi tu suverană

şi eu rege de ţi-aş fi

pentru tine aş muri.

Poate-s prost! e cu putinţă

însă ştiu că te iubesc

inima-mi e simţitoare

însă nu pot să vorbesc.

O! amoru-mi pentru tine

să ţi-l spun de-aş îndrăzni

n-ai mai râde şi pe-un altul

niciodată n-ai iubi!

Femeia

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!

Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;

Protee fără nume, ce logica dezminţi

Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!

Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,

Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?

În clara ta privire, de visuri încântată,

Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?

Ah, ce perverşi ai ochii, surâsul nu-i timid

Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,

Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,

Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrânare!

La tine totul este spoială sau mascat:

Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat

Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:

Minciuna pentru tine e unic adevăr!

Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie

Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.

Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,

Şi-ndeosebi să placă! E vanitatea-ţi dragă!

Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,

Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,

Şi totul pentru-o biată şi ridicolă plăcere!

Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.

Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,

În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,

În tine, curtezană, mereu neruşinată.

Femei! – e viaţa voastră şi singura mândrie;

Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă

ce semănă cu diamante

care în noaptea învoalată

se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pământ

noapte şi zi mereu strălucesc

încărcate de mister ziua sunt

iar noaptea – de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare

luminează în seninul pur

cu îndrăzneală în culoare

ca şi-n imensul cer de-azur…

Prietenie,prieteni subiecte vechi si controversate. Nu exista om sa nu fi intalnit sentimentul de prietenie. Cele mai vechi scrieri vorbesc despre prietenie. Primul prieten a fost creat din lut la fel ca Adam si prietenia lor a fost de scurta durata. Primul prieten a fost Lilith iar prima intriga intre prieteni a fost generata de Nehustan. O poveste cunoscuta si nu insist asupra ei. Nu am facut nici eu exceptie si inca de la aparitia mea am fost aruncat intre prieteni ca sa ma calesc si sa repet la infinit ceva ce vechile scrieri pomenesc.

Primele amintiri despre prietenie le am de la gradi cand imparteam prajitura daca interlocutorul raspundea pozitiv la: ,,vrei sa fim prieteni? ,, Cu timpul au aparut si dezamagirile. Experienta mea cu prieteni paraciosi a introdus filtre, criterii de selectie si numarul de prieteni a scazut. Fiecare an trecut peste mine a adaugat cel putin un criteriu si numarul de prieteni a fost redus considerabil.

Am descoperit notiunea de prieten adevarat(a)  si notiunea de fost(a) prieten(a). A venit vremea unui echilibru cand s-a conturat un cerc de prieteni fara intrari iesiri din aria protejata.. Stabilitatea asta m-a facut sa trag concluzia ca ,,prieten,,poti fi doar la viitor si prezent. Cine spune,,am fost prieteni,,inseamna ca nu am fost prieteni. Prieten la trecut nu exista.

Vine o vreme cand teorii pe care te-ai bazat nu mai sunt valabile in alt timp si spatiu. A venit vremea cand unii prieteni dragi obosesc si repauzeaza trecand le cele vesnice. Categoria asta de prieteni era defavorizata. Cum sa pui in aceiasi oala falsi prieteni cu prieteni adevarati care dispar fara voia lor din viata noastra?

In una din zilele din decembrie  cand lumea sta mai mult in familie am auzit vocea trista a unui prieten,,sunt singur si timpul nu tine cu mine,, I-am demonstrat ca nu este singur, timpul ce-l sperie nu exista si prietenul la nevoie se cunoaste. Am depanat amintiri si am vorbit despre prieteni. Pana seara casa lui era plina de prieteni. Cineva a sesizat ca nu suntem toti. ,,am strigat catalogul,, Adevarat,lipseau multi prieteni si am simtit un gol ce nu putea fi umplut cu nimic.. Ne-am amintit cu drag de ei,fiecare avea istoria lui. Dimineata eram doar noi si amintirile ce pluteau in fumul de tigara.

Atunci a aparut ,,atelierul de prieteni,,. Este fascinant sa mangai o bucata de lut  cu degetele si in urma sa apara chipul unui prieten asa cum il ai tu in minte.  Prietenii adevarati devin nemuritori

Hilariopolis este o imensa scena.Actorii joaca mereu alta piesa in fiecare zi.Unele au fost trecute prin mintile scriitorilor si regizorilor si au devenit opere de arta. In Hilariopolis sunt jucate toate genurile teatrale, dominanta o reprezinta comedia.
Azi vom patrunde in Templul Comediei si am ales Teatrul de Comedie aflat pe strada Miticilor din Centrul Vechi.
El reprezinta esenta atat prin denumire cat si prin faptul ca a fost infiintat de un titan al lumii teatrale-Maestrul Radu Beligan
In semn de inalta cinstire sala teatrului ii poarta numele. Prin anii 60 se aprind luminile rampei la Comedie si de atunci lumineaza Hilariopolisul.
Despre teatru si Teatrul de Comedie s-au scris si se vor scrie multe. Eu va invit in culisele teatrului unde il vedeti asa cum este el: fara masca,fara actori , fara spectatori, asteptand ,,O scrisoare pierduta,,
O scena care asteapta mereu alta piesa si alti actori.

Hilariopolis are muzica sa. O melodie perpetua a carei partitura nescrisa seamana imaginar cu un sul de carton peforat care iti fredoneaza mereu alta melodie din cutia muzicala. Fiecare zi are cantecul ei in Hilariopolis. Am cules cateva melodii din simfonia lui decembrie 2014 opus N S W O  

2014 un an plin de evenimente si pretentii. Un an al extremelor. Un an in care actorii si scriitorii nu au mai vrut sa moara pe scena  dar vor sa fie ingropati pe aleea artistilor sau a scriitorilor . Un an in care cine poate oase roade. 2014 un mix aproape perfect. Scena a ramas la fel. putin cosmetizata acum la sfarsit cand luminile parca vor sa spuna : pa 2014! Hilariopolis a mai interesat pe daramdaci doar datorita culturii care le-a salvat onoarea. Cum a fost ea o vedeti aici, oferind realul fara trucaje. La fel ca pe blogosfera

, in functie de posibilitati

Luna noiembrie a fost marcata de cultura. Luna cadourilor si a reducerilor a fost eclipsata de cultura prin carte.

Hilariopolis este inainte de toate un imens adapost laborator pentru cultura. Aici poti sa te inalti in lumina sau poti sa te scufunzi in intuneric la fel de usor

Cartea a fost bine reprezentata prin Targul International Gaudeamus. Pentru ca deviza targului a fost,, Citeste si povesteste,, am sa va povestesc si eu. In cetatea cartilor, amenajata la Romexpo, am pasit si eu joi. Joi pentru ca eu am rezervat pentru cultura aceasta zi. Pot spune ca am ramas cu fixul acesta de la Joia Tineretului cand primeam lingurita de cultura in adolescenta. Joi 20 noiembrie o zi friguroasa, ploioasa si ora 19. Speranta mea de a ma intalni cu devoratorii de carte era minima. Minima si pentru ca in ultima vreme imi tot vin mesaje ca a lumea a abandonat aceasta forma de hrana spirituala si a devenit captiva in lumea blogurilor.Surpriza a fost mare. Am gasit acolo multi creatori si consumatori de carte. Am ramas placut surprins si m-am umplut de speranta cand am vazut ca erau multi tineri. Am intalnit multi bloggeri care aveau acum emotii -isi prezentau cartile desprinse din virtual si incercau sa convinga publicul ca merita sa cumperi. Nu mica mi-a fost surpriza sa ma intalnesc aici cu adolescenta mea, reprezentata de un coleg de generatie si prieten de adolescenta . Isi lansa si el o carte. Ne-am uitat unul la altul,am izbucnit in ras si ne-am adus aminte de unele personaje prezente in cartile lui. Pentru ca nu am reusit sa ma despart de adolescenta a trebuit sa repet ,,joi cultura,, si vineri. A meritat. Noiembrie acesta capricios, cu toate anotimpurile in el si intunecat, a fost dominat de lumina. Lumina mintii si lumina becurilor aprinse sa marcheze inceputul sarbatorilor de iarna. La,,citeste si povesteste,, eu adaug scrie si cumpara o carte, merita.

Sfarsitul acesta de octombrie este aflat sub semnul sarutului si al erotismului. Hilariopolis nu putea sa lipseasca de la un asemenea eveniment si a ales sa isi serbeze ziua.

Daca iti place sa saruti si sa fii sarutat atunci inca ai timp sa alegi aceasta destinatie.. Din 26 octombrie si pana in 13-14 noiembrie sarutul isi are casa in Hilariopolis. Sarbatoarea sarutului include un serial de evenimente toate avand in cap sau coada cuvantul festival Toate aceste manifestari sunt pline de bucurie,zambete, imbratisari unele ajunse si electorale.

Sarutul asta lung de toamna a inceput cu pupatul de moaste sfinte si se incheie cu pupatul de Mihaiele si Mihai. Dupa imunizare pupaciosii asteapta nerabdatori Sarbatoarea Fantomelor . Au pregatit  felinarele din dovleci si costumele de carnaval. Se fac ultimile pregatiri si acum este momentul de varf al acestor zile.Hilariopolis este invadat de reclame, afise si personaje care te indeamna sa gusti frumusetea Doamnei Toamna, capricioasa si frumoasa ca toate femeile. Pentru iubitorii de statistica, densitatea maxima de pupaciosi si pupaceli se inregistreaza la,,Ceasul Iubirii,,  langa Universitate. Nu esti in randul lumii daca nu iti saruti iubita sau iubitul aici.Din sarbatoarea asta nu puteam sa lipsesc si eu.

Va invit de Halloween la un sarut in Hilariopolis!

Un reper  Hilariopolis

Poate cel mai cunoscut reper pentru cei care vin din departari stiute si nestiute. Un loc batatorit inca din vremuri de mult uitate, inainte sa apara ceasul iubirii  de la Universitate. Un loc unde poti veni din cele patru zari si de unde poti pleca spre roza vanturilor. Plecarile si sosirile pot fi lungi sau scurte. Uneori atat de scurte incat nu mai pot fi masurate decat in batut pasul pe loc. O bataie cu ritm de inima in asteptare si plina de emotia revederii sau dimpotriva. Nu poti sa treci prin acest loc si sa nu simti asta. Pasii tai simt vibratia si talpile iti canta emotia ce o auzi direct in inima. Este un loc magic care reuseste sa transforme tristetea in bucurie si ura in dragoste.

Aici au lasat multi, din dorinta revederii,mesaje ajunse sfinte pentru cei carora cararile din aceasta lume nu le mai ajung. Este, daca vrei, o gara in care unii sosesc si din care altii pleaca gandind fericiti la Hilariopolis.

Am ales acest loc nu pentru a avea de unde pleca, ci pentru a porni in cautarea bucuriei prin ademenitorul Hilariopolis. Este un loc care pentru mine are o semnificatie deosebita,pe care o veti descoperi singuri.

Nu te speria vizitatorule!

Acest blog va fi pentru tine si iti va prezenta o parte din ce inseamna pentru mine orasul drag Bucuresti. Hilariopolis este despre Bucuresti pentru tine,daca vrei o invitatie la ce inseamna frumos in orasul care maine isi serbeaza 555 ani de atestare.Un oras viu,dinamic si plin de frumoase mistere.